(-•Ð‡§ÇØVÊR‡_ Á§TRØ_P£ÁÑÊT •-)



b8tm72adyqt.gif37iwzv8u5bo.gifb8tm72adyqt.gif



 Componenţa echipei noastre:



•:•T®i¥iå•:•              - Trivia noastra

•:•Çå®û£_M宀•:•   - opchat ul nostru

•:•Çå®û£_Miç•:•       - vip-chatul nostru

•:•Ç姧iõþ†€iå •:•     - bootul smecher


 !•:•£ûñå_Þl‡ñå •:• Simona

 !•:•§õå®è£è•:•    Emy


 •:•XêNå•:•  Mălina

 •:•Må®T€®•:•  Gabi

 •:•N€þTûñ•:•   Răzvan

 •:•§åTû®ñ•:•   Valente

 •:•JûþìT€®•:•

 

!!«·´`·.(*v*).·´`·»Nick

!!«·´`·.(*®*).·´`·»Nick



  A fost odată ca-n poveşti

A fost ca niciodată

Tu stai, ascultă zâmbitor

Povestea toată, toată.

 

Un mândru Soare cu-a lui Lună

Intraţi în dansul lor pe net

Ei şi-au dat mâna împreună

Aici pe hub, la Astro_Planet.

 

Şi hubul nostru drag...a prins,

S-a-nsufleţit cu viaţa!

Chiar dacă astrele-nadins

Sunt reci şi te îngheaţă.

 

Noi, însă vă primim cu drag

Şi vă rugăm îndată

Să staţi pe-al hubului lor prag

Cuminţi ca altădată.

 

Să ascultaţi povestea lor

Fără vreo întrebare.

Au suflete în piept cu dor

De-a veşniciei floare.


      


    Iniţial a fost... DiscoveryAstroPlanet...



57imn9ean7u.gif7mctcu524.gifb8tm72adyqt.gifb8tm72adyqt.gif


'' Sărutaţi amintirile ca pe copii, numai prin somn. ''

                                                      Vasile Ghica

b8tm72adyqt.gifb8tm72adyqt.gif

*********************************************************************************************************

************************************

Pff.gif

Apune Soarele în Galaxie,

Şi-i trist şi-i rece-ngrozitor,

Planetele ies din orbită,

Căci e tristeţe-n viaţa lor ...

Ziua cea luminată este

Acum prea searbădă şi rece

Şi nicio rază nu mai iese

Pe cerul înnorat şi gol !

Soarele suferă departe

De Galaxia ce-o iubea,

Se pare .. fuse alungat...

De Întunericul ce-o-nconjura.

Geaba e sus un DiscoHub,

Căci fără Soare - ca să spun -

Nimic nu are sens acum.

Luna e veselă ca are

Întindere nemarginită

Şi ca doar noaptea-n Galaxie,

Roiesc doar demoni şi ispite.

Alungă Soarele ... Ce dacă!!

Ei nu-i mai pasă de caldură,

Vrea frig şi întuneric parcă.

Planetele încet s-adună

Şi-şi spun încet în sinea lor:

''Ce se întamplă, nu-i uşor!"

NU pot să zică că li-i dor

De-un Soare vesel visător,

Ce EL cândva se legăna,

Pe ritm de muzică şi vals

Luând iubirea-n ring la ... dans.

Păcat de trista lor poveste,

Păcat că Galaxia moare ...

A fost cândva si nu mai este,

Chiar dacă adevărul doare.

..........................................


Dar viaţa merge mai departe

În Galaxia noastră a iubirii

Vom împărţi, iar noi regrete

Şi vom da curs iar amintirii ...


Către hubili meu ...


 Scrisoarea cea din urmă ...


Povestea ta a început demult când eu te-am dăruit celei ce acum, se pare te-a luat întru-totul ...

A început cu-n Soare şi o Lună ce erau îndrăgostiţi şi Universul Disco era al amândurora. Soarele triumfa şi toată Galaxia era veselă şi frumoasă.  Erai cald şi cerul era luminat de prezenţa necontenită a celor doi, EL - lumina ziua, iar EA - Luna, ce era plină de dragoste curată şi fericire, cânta şi se veselea cu stele noaptea.

Ziua şi Noaptea, i-au cununat şi le-au pus pecetea nemuririi, credeau că lumea e a lor şi că nimic nu îi va putea despărţi, nu credeau în legenda binecunoscută … vroiau să dărâme acest mit însă ... mitul, după câţiva ani a devenit şi-n viaţa ta, adevărat.


Cum a început povestea ta? 


Simplu ...


Totul a început pe Hubul Bârladului, când ea - care de fapt se dadea un ''el''- l-a cunoscut pe cel care într-un târziu, a pus umărul la cladirea ta. Se potriveau amândoi. Iniţial EL, nu ştia că respectivul ''el'' cu care vorbea, era de fapt o ... fată. Zi de zi, discutau, iar ea s-a simţit atrasă şi fascinată de acel EL, care ajuta şi cunoştea câte ceva în ale hubului.

Aşa au trecut zile, luni de zile şi cei doi se simţeau bine împreună ... într-un târziu acel ''el'', de pe Bârlad Hub i-a spus Masterului, că e de fapt ... fată. Masterul era fericit (căci aşa-l numea ea), vesel şi îndrăgostit. Erau amândoi acolo şi se completau reciproc, până când într-o zi, în 12 august 2009, ai luat naştere.

Masterului i-a venit ideea să-i dăruiască ei un hub. Însă, era gânditor şi voia ca viitorul hub să fie deosebit faţa de celelalte huburi : să le întreacă în imaginaţie şi creativitate. Două zile i-a luat Masterului să gândească tema hubului şi-ntr-un final a găsit:


                                UNIVERSUL... PLANETELE ... STELELE!


S-a gândit ca pe hubul respectiv să pulseze VIAŢA şi să dăinuiască frumuseţea şi tăria planetelor, căldura Soarelui, în contrast cu răcoarea şi arătarea maestoasă a impunătoarei Luni.

Masterul a tăcut, a lucrat câteva zile la clădirea ta: te-a setat, ţi-a dat un nume şi ... în final ... era mulţumit!

  A chemat Luna să-i fie aproape şi să te întregească, căci făra ea, Soarele nu şi-ar fi găsit liniştea la Apusul fiecărei zile.

Masterul a devenit Soarele, iar ea - Luna. Se citea dincolo de monitorul calculatorului, fericirea şi bucuria a ceea ce-i dăruise.


Aşa ... ai luat naştere !


Am trecut prin multe împreună şi ca în orice familie, Dumnezeu ne-a pus la mari încercări, să ne vadă puterea de a trece peste ELE. Vreau sa-mi cer iertare ţie şi neobositei Lune, pentru că Soarele de multe ori a părăsit Universul Disco, că te-a lasat de izbelişte şi că a facut Luna să sufere şi să plângă. Poate, undeva în adâncul necuprins al Soarelui şi el a avut parte de tristeţe adusă de Lună. Poate că şi Luna a greşit  punând  în umbră Soarele ... şi pentru că este Soare, el nu a mai strălucit … s-a retras. Luna e suparată pe Soare, nu-i mai pasă de el! Rând pe rând, l-a înlocuit în Galaxie, căutându-şi un alt suport moral. Soarele, zi de zi a suferit şi în cele din urmă … a murit. A rămas în Galaxie doar o RazăDeSoare, care pâlpie uşor şi păstrează totuşi, amintirea sa.

Cred că Universul Disco suferă chiar dacă, aparent, nu se simte absenţa Lui, a Soarelui. Luna, încearcă să schimbe Universul Disco dar, niciodată nu va putea să schimbe povestea începutului tău!

 Poate că Luna suplineşte şi căldura Soarelui, însă, flacăra ta, nu poate arde natural decât de la Soare ...

Zilele acestea, am încercat să revin acasă. Ştiu că am greşit şi că te-am părăsit ... însă, meritam o a 2-a şansă. Prezenţa celui ce te-a protejat mult timp, cândva ... a lezat-o pe Lună şi cred că s-a purtat copilăreşte ... din Masterul tău, a ajuns un simplu user neînsemnat şi hulit din Galaxia lui. Nici măcar un simplu user înregistrat nu i s-a îngăduit a fi!

 Soarele, nu a greşit faţă de tine, doar că, în anumite momente, nu a mai putut suporta şi a ieşit din Galaxie, dar nu trebuia să-ţi ia Soarele!

  Poate că, Luna luminează, dar lumina ei este nocturnă, e răcoroasă şi nu te va încălzi niciodată aşa cum Soarele, fără efort, a facut-o mereu. Luna, a transformat Soarele într-un Lucifer ... aşa se simte Soarele acum!

 Acum ştiu ca Luna e Luna şi că nimeni nu va putea transforma sufletul ei în ceva mai cald decât adevăratul ei, Soare.

Rămâi gheaţă şi dacă cineva va fi ''un soare'' pentru un timp, pe Universul nostru, el nu va putea lumina cum luminam eu cândva ...


Cu amintirea a ceea ce a fost ...

                                             !•:•§õå®è£è•:•